Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 29 februarie 2012

Aspiratii

Fiecare din noi tinde sa aiba reusita si sa aiba asteptari de la el dar toate defininitiile din manuale si dictionare, indiferent ca se refera la orientarea profesionala la nivel de scoala sau la cariera professionala, inclusiv a adultilor, fac referire prin continutul lor la aspecte psihologice ce tinde aptitudini, aspiratii, motivatii individuale, corelate cu cerintele sistemului in care ne desfasuram activitatea. Aspectul cel mai important e cel al perceptiei individuale fata de propria cariera, corelata cu aptitudinile personale si posibilitatea de a realiza in domeniul respectiv. Aici conteaza foarte mult realismul persoanei fata de aprecierea proprie, precum si nivelul de aspiratie si motivatie individuala.
Pe o suprafata plana, nu am nevoi, dar am anumite dorinte. Incerc sa-mi creez situatii, niciodata "limita" cu toate ca uneori nu se pot evita, insa ma descurc si bine si mai putin bine cu ele.Totul pare relativ si nu incerc sa stabilesc date intre stari. Dar dupa, am timp sa ma gandesc si imi dau seama ca nevoile exista. Ele nu dispar, doar isi muta orizonturile.
Prin urmare cu totii avem nevoi si dorinte...ce putem face casa le dobandim? Mediul in care traim e destul de  bun pentru a le dobandi ?In concluzie, am nevoi....Care sunt ele?Pot raspunde si atunci raspunsul meu nu ar avea nicio logica si nici coerenta.
Vorbeam ieri de sila fata de tot ce ma inconjoara si ce se intampla in ultimul timp, luni, ani in Romania...decaderea treptata a societatii, a omului in sine...Viitorul nostru, al copiilor nostri e compromis si singura aspiratie sau singurile aspiratii din jurul meu e sa ne fie bine si sa plecam de aici. Nevoia de a emigra e una din aspiratii si ma tot intreba daca aceasta nevoie care ma invaluie din ce in ce mai mult reprezinta o modalitate de a supravietui sau este o metoda de a evolua.In momentul asta gandul de a reusi in alta parte decat langa toti cei dragi si laanga familia mea, intr-o lume plina de straini si de moduri de comunicare diferite de cele prin care am reusit sa ma dezvolt pana in prezent,ma cam sperie putin, dar dorinta de-a avea o viata mai buna, de un viitor poate mai sigur pentru mine si familia mea ma impinge din ce in ce mai mult la dorinta de-a pleca cat mai departe si de-a emigra.Nu vreau sa ma axez foarte mult pe motivele care ma duc cu gandul de-a emigra ,imi fac rau de unul singur. Chestia ca aici nu ma mai simt bine...in propria mea tarisoara ma simt un strain.Asta e cel mai dureros...















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu